luni, 28 iulie 2008

În lucru...

Povestea aceasta e în lucru - şi, mai important decât atât - are în spatele ei o altă poveste pe care o să o depăn atunci când va veni vremea. E scrisă oricum ca o mulţumire şi o bucurie...

Până atunci, rânduile acestea sunt aici doar pentru a-mi arăta că nu am uitat de acest eu al meu...

"A fost o dată ca niciodată Sfânta Împărăteasa Elena a timpurilor noastre. Împărăteasa aceasta Elena trebuia să ducă o altă luptă, tot o luptă pentru credinţă, dar o luptă a zilelor noastre cu armele cu care oamenii se luptă acum.

Acum demonii şi lucrurile rele se ascund sub cuvinte mari şi sub drepturi şi sub legi. Acum ne luptăm cu Demonul Modei, Balaurul de Discotecă şi cu Împăratul Regatului de Plastilină.

Aşa că, Sf. Împărăteasă Elena şi-a dat seama că este nevoie să facă din nou o vizită, să vină puţin pe aici pe la noi şi să aducă un strop de Credinţă, să reducă la tăcere câţiva demoni fie şi dacă era să facă asta pentru o singură fiinţă...ei bine, să recunoaştem şi pentru încă vreo 10 -15 care erau în jurul acestei fete pe care Sf. Elena s-a hotărât să o salveze.

Numele tinerei era Laura, şi Laura trebuia salvată. Trebuia salvată pentru că era singură şi pentru că greşise, din necugetare şi din multă dragoste acum se upta singură cu toţi oamenii, oameni care fără să ştie s-au lăsat păcăliţi de demoni. Laura avea sabia curajului şi armele purităţii, şi scutul iubirii, dar toate acestea nu îi erau de ajuns în faţa atâtor duşmani.

Văzând toate acestea, Sf. Împărăteasă Elena s-a hotărât să o ajute. Pentru că Laura era pe muchie de cuţit şi lupta era din ce în ce mai crâncenă şi împărăteasa Elena avea drum lung de străbătut s-a gândit să îi trimită acesteia ajutoare. Primul şi cel mai important ajutor a fost să îl roage pe Domnul să îi dea Laurei gândul cel bun: să meargă la Părintele Tănase şi la Provita.
Apoi Domnul a sfătuit-o să îi trimită Laurei în ajutor şi 3 fete bătăioase şi să le dea acestora gândurile cele bune. şi la fel de important ca acestea toate Laura avea nevoie repede-repede şi de un Părinte spiritual, un Duhovnic. Un Părinte acolo pe pământ care să o asculte şi să o îndrume, să îi aducă pacea şi să îi uşureze sufletul.

Cu toate aceste ajutoare trimise către fata noastră, Sf. Împărăteasă Elena a putut începe să îşi pregătească sosirea, să îi instruiască pe cei din armatele de Îngeri cum să îi aşeze mai bine descinderea pe Pământ.

Rând pe rând ajutoarele şi-au dus la îndeplinire rolurile trasate de Cel de Sus, Provita a adăpostit-o pe Laura de balauri şi demoni, Părintele Tănase i-a dat curaj şi arme noi, Părintele Duhovnic a ascultat-o şi a îndrumat-o pe cărarea dificilă dar sigură pentru a ajunge în Împărăţia fără de lupte şi cele 3 Fete Bătăioase i-au fost Laurei prietene dragi, au susţinut-o, au mângâiat-o şi au iubit-o aşa cum au ştiut ele mai bine.

După lupte care s-au desfăşurat pe parcursul a multe luni – mai precis nouă – de data aceasta cu ajutoare destoinice Laura a învins balaurii. De fapt mai bine spus balaurii au plecat din oamenii cu care se purta lupta şi s-au dus departe departe, oamenii s-au întrs la esenţa lor cu adevărat Dumnezeiască şi şi-au dat seama cât greşiseră înainte. Din duşmani înfocaţi oamenii i-au devenit susţinători şi s-au transformat înapoi în Familia Laurei.

Lucrurile fiind acum aşezate după buna cuviinţă, aşa cum trebuia, Sf. Împărăteasă Elena a decis că este tocmai bine să vină în lume şi să o cunoască pe Laura şi să o felicite pentru curajul ei.

...Laura nu ştie exact de ce dar, acum, după 9 luni, fetiţa pe care o ţine în braţe şi pentru care s-a luptat cu toţi balaurii zilelor noastre vrea să o numească Elena.

Împărăteasa Elena e bucuroasă de cunoştinţă şi domneşte asupra supuşilor săi din braţele mamei Laura. Şi, cu ajutorul Domnului va domni până la adânci bătrâneţe alături de viitorii Sfinţi care vor decide să îşi trimită pe meleagurile noastre purtătorii numelor lor."

miercuri, 2 iulie 2008

Un gând de la mare, de valuri întâlnite cu nori

Stăteam şi mă gândeam....

...când începe să îţi fie drag de cineva mult-mult-mult, şi ţi se pare că îl vezi peste tot, îţi pare că fiecare clipă în care aştepţi să îţi dea un semn e foooarte - foaarte lungă, şi îţi e mare - mare grijă să îi fie bine, şi bunăstarea lui e înainte a orice ai putea să ai tu nevoie...atunci?

...şi dacă noi simţim aşa ceva la mica noastră măsură umană pentru cineva pe care abia am început să îl iubim, îţi dai seama cât este de imensă, infinită, nesfârşită Răbdarea şi Iubirea lui Dumnezeu pentru Omul pe care îl tooot aşteaptă să se întoarcă? Şi care de foarte multe ori nu se întoarce...

...dar răbdarea noastră e cu "r" mic şi nemulţumirea cu "N" mare

...şi Tristeţea...ei bine Tristeţea e de valuri întâlnite cu nori, de soare care arde nisipul şi de noapte cu cer de cerneală neagră vărsată în mare..

De ce sunt cuvintele oamenilor atât de pline de sunet şi atât de lipsite de adevăruri? De ce sunt tăcerile oamenilor atât de pline de explicaţii şi de lipsite de alinare?

Sunt încă prea naivă pentru lumea aceasta.
Iar la fereastra Bucureştiului plouă.