duminică, 18 august 2013

În luptă

”Ordinea facultăților omului este astfel tulburată și în ființa sa se instalează un profund dezechilibru, provocat de faptul ca mintea, voința și afectivitatea încetează de a mai sta în slujba spiritului, nemaifiind modelate și ordonate de el. [...]

Pătimașul nu se îngrijește de celălalt ca persoană, ci se gândește doar la sine și la satisfacerea proprie, nerealizând că, în goana disperată după ea, el ajunge la deznădejde. [...] Se face dragoste fără dragoste, fără bucurie și chiar fără plăcere: un erotism la bâlci, la îndemâna oricui, fără suflet, fără tandrețe.

Conștiința, acel glas al lui Dumnezeu în om, îl însoțește pretutindeni și îl chinuie necontenit. Plăcerea adulterinului - spune Sfântul Ioan Gură de Aur - a fost scurtă de tot, pe când durerea și scârba urmate după ea sunt fără sfârșit, fiindcă și seara, și noaptea, și în oraș, și în pustietate, și, în sfârșit, pretutindeni, îl însoțește acel nemilos pârâș[...].

În zbaterea lui de a ieși din acest cerc ucigător, omul moare puțin câte puțin, după fiecare eșec, în momentul imediat următor plăcerii. Căci aceasta, prin efemeritatea ei îi provoacă o suferință care este cu atât mai mare cu cât lupta pentru a dobândi plăcerea a fost mai grea și de o mai lungă durată.[...]

Pătimașul nu aude, nu vede și nu înțelege nimic din dorurile de împlinire ale celeilalte persoane, care pentru el nu mai este un subiect, ci un obiect ce trebuie posedat, stăpânit, căci oferă plăceri.

Ca urmare a desfrânării, omul îl vede pe aproapele său altfel decât este și nu așa cum este. În discuția sa cu persoana iubită - un monolog plin de reproșuri - el nu mai aude vocea și suspinul celuilalt, nu-i vede lacrimile și nu-i simte suferința, ci se aude doar pe sine cu pretențiile sale mereu crescând. El îi cere celuilalt totul, dar îi oferă infinit mai puțin sau chiar nimic. Cere sacrificiu și jertfă, dar nu știe decât de poftă și de ambiție, crede că totul i se cuvine, dar fără a oferi ceva la schimb. Așteaptă ca lumea să îl adore, să i se închine lui, să-l venereze pentru performanțele sale [...].

Persoana celuilalt nu mai este o taină de care trebuie să se apropie cu delicatețe și sfială și, mai presus de toate, cu dragoste sinceră și curată, ci o cetate cucerită care trebuie să plătească permanent tribut în natură cuceritorului; o casă părăsită a carei ușă trebuie să fie permanent deschisă, pentru a nu fi bruscată și spartă."

31


...Un an din ăsta, cu ”tot un deal și tot o vale”, cum bine spune Florina. Un an în care mi-a fost greu în multe feluri și parcă mai mult decât în alți ani. Un an care a semănat foarte bine cu criza mea de sfert de veac :). Cică ar fi normal și, de data aceasta, chiar au scris unii despre ea. :)

Cu toate acestea, un an în care am învățat foarte multe despre:
  • Tătici:
  • ”Ce caut eu în viața mea”
  • A fi îndragostit
  • Descoperiri
  • Pe cine caut eu: alterego, animus, anima
  • Sentiment versus trăire
  • Patimi: lipsa de voință, lipsa de hotărâre și lipsa de putere
  • A nu pune viața pe ”Pauză”
  • A căuta trăiri și a trăi cu simplitate
  • Alunecări pe cale
  • Cine mă iubește
  • Înțelegere
  • Stăpânirea de sine
  • Greșeli, alegeri și a sta degeaba
  • Vorbirea cu Dumnezeu
(28 mai, 2013)