luni, 15 decembrie 2014

E toamnă şi iarna uneori...


Oamenii ne intră în viață diferit. Unii ca o pasăre, alții ca o frunză. Unii ca un animal bătut care se ascunde, alții ca o piatră care te lovește în față.

De aceea viața e uneori zbor, alteori plutire, uneori suspin, alteori durere.

Viața noastră e ceva atît de greu de numit.Uneori s-ar părea că sîntem purtați prin lume de toți cei care ne-au iubit. Unii ne poartă ca pe o haină, alții ca pe o coroană. Unii sîngerează, alții cîntă. Pentru unii poate sîntem ca o bucată de pîine dezgolită pe o masă, sau poate o cană cu vin.

Nu descoperi fața ta pentru că va veni cineva să-ți pună o coroană. O pasăre se va așeza pe ea, apoi va cădea o frunză. Apoi vîntul le va lua pe toate și le va duce departe, acolo unde tu nu vei putea ajunge niciodată.

(Pr Savatie Baştovoi - Poem de toamnă)

sâmbătă, 9 august 2014

Vară


Cerul senin luminează în mine alb-continuu,
Umbra uscată a pomilor de pe marginea drumului mă păzeşte de prea-plinul de raze din suflet.
Ciocârliile sunt în infinitul azurului nevăzute şi trilurile lor îmi inundă privirea,
Degetele fierbinți ale gândului ciupesc o coardă de nor întinsă-pulsând.
Răspund cu o undă baritonală de val înspumat ciocârliilor: fâl-fâl-val-val..mi-am luat zborul din undele sufletului meu.

Adio!

luni, 28 iulie 2014

Unul dintre dascăli. De l-am asculta... :)


”Sfaturi practice date (în deplină cunoștință de cauză), după o convorbire cu părintele Traian Pop, celor loviți de un viciu capital, de un păcat cronic grav.


În primul rând nu mai săvârși păcatul. (Asupra acestui dintâi sfat suntem ispitiți a trece repede pentru a ne pierde în lamentații și analize. Și totuși este pe cât de simplu pe atât de esențial. Nu este de ajuns să ai conștiința păcatului...E mare lucru, dar se mai cere înfrânarea.)


Apoi, nu te lăsa atras de ispita exhibiționismului, de plăcerea - și morbidă și indiscretă - de a ferici pe toți oamenii cu amănuntele tehnice și confidențe intempestive. Păcătoșii care procedează astfel se aseamănă cu bolnavii care socotesc necesar să dea informații din cele mai puțin apetisante și mai lipsite de interes pentru alții.


Alt pericol este al tendinței de tragedizare. Nu orice om atins de un mare viciu este, necesarmente, un erou tragic. Se poate să fie un ins foarte banal și un spirit foarte mediocru. Gravitatea viciului nu implică măreția caracterului, ascuțimea minții, tăria personalității.


Sfatul al patrulea: nu strică puțină îngăduință față de tine însuți, oarecare zâmbet și modestie. Nu te lua prea în serios și în sublim. Nu te grăbi să admiți că ești o făptură cu totul excepțională a iadului și a Răului. E o belea, firește, și mare, dar n-o preface Blestem, ci mai degrabă în provocare: challenge.


În sfârșit: caracterul dramatic al viciului, ca și al bolii, nu te îndreptățește a nesocoti remediile de bun simț.


Domnul a grăit limpede: Pe cine vine la Mine nu-l voi scoate afară. Nici o restricție.


(Pr. Nicolae Steinhardt)

joi, 17 aprilie 2014

Passo doble la desen


Mai întâi se înfloresc lalelele,
Apoi se înnoptează albastrul,
Albul se înmugurește cu răbdare.
La final se aprigă mândra.

Jazz-mat. Am zis.



(plagiat dupa Stanescu  )