luni, 7 mai 2007

Odată am avut un blog. Multe posturi începeau cu "sunt sigură că nu sunt prima persoană care simte asta...sau gândeşte asta". Am şters acel blog, pentru că mi s-a părut copilaresc, într-un moment de transformare. Şi iată, acum, după momentul critic descopăr că această parte a mea veşnic melancolică, veşnic visătoare şi plină de emoţii nu va dispărea. Şi nici nevoia de a o exprima.

Dar să mă întorc la "deja". Deşi toate gândurile au fost gândite deja de altcineva şi toate simţirile au fost deja simţite de altcineva şi toate cuvintele cuvântate deja de altcineva înainte, cred că totuşi acestea sunt UNICE pentru fiecare dintre noi. Doar cuvintele sunt prea puţine şi nu ne ajută să punem degetul în esenţa lor. De aceea am decis să exprim şi gândurile, simţirile mele cu aceste cuvinte care probabil au mai fost cuvântate deja...