Viața

"Dragă Dumnezeu,

Am azi o sută de ani. Ca Tanti Roz. Dorm cam mult, dar mă simt bine.

Încerc să le explic părinților mei ca viața e un dar buclucaș. La început ai tendința să-l supraestimezi crezând că viața pe care ai primit-o este veșnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nțelegi nimic din ea și pe care uneori ți-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârșit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriți. La cei o sută de ani ai mei pot spune că știu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrânești mai mult cu atâta se cade să ai bunul gust de a aprecia viața. Trebuie să devii rafinat, artist. La douăzeci de ani, orice cretin știe să se bucure de viață, dar la o sută, când nici măcar să te miști nu mai ești în stare, trebuie să știi să-ți pui inteligența la lucru.

[…]

Te pup. Pe mâine,

Oscar”

(Oscar și Tanti Roz, Eric-Emmanuel Schmitt)

Conștiință

Sunt un gând de furnică cu ochelari și un deget de fluture pe o pleoapă de copil.
Sunt un adânc de fântână cu apă vie ascunsă sub apăsătoare pojghiță de prezent.
Sunt un gest stingher de om al gliei în fața Împăratului.
Melc cu puterile slăbite sub casa de plumb.

...Stop, a intrat pe ușă rațiunea.

Am legat…

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
și le-am spus să mă găsească.
și copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
și le-am spus să mă găsească.
și păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristețea la ochi
Cu un zâmbet,
și tristețea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu nopțile mele
și i-am spus să mă găsească.
Ești acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
și toate sentimentele
Pe care am încercat sa le leg
La ochi.
(Marin Sorescu)