O criză, două, şapte, nouă

Aşaaa. Dacă tot tragem concluzii în seara aceasta, hai să mai scriu şi despre asemănările flatante pe care le-am mai făcut în căpşorul meu cu plete lungi şi blonde. :)

Mă gândeam că etapa asta prin care trec oamenii la sfert de veac se aseamănă cu criza de pe piaţa financiară globală. Nu râdeţi. Staţi să vedeţi de ce:

Sistemele pe care toată lumea le credea infailibile se prăbuşesc unul câte unul pentru că fuseseră umflate şi crescute artificial – aşa cum tinerii şi adolescenţii îşi asumă uneori anumite principii sau moduri de a vieţui fără a le chestiona în profunzime.

Asemenea situaţiei de criză financiară – în care statul se străduieşte să salveze diferite instituţii pentru că viaţa este pur şi simplu de neconceput fără ele – un tânăr om este asediat de părinţi şi prieteni apropiaţi gata să îl salveze cu diferite păreri, soluţii temporare şi oferte care minimizează investiţia de efort din partea lui.

Asemeni sistemului financiar în care doar instituţiile „curate” şi puternice vor rezista integre până la final şi în noi vor rezista până la final doar acele părţi adevărate, consistente, simple, adânc înrădăcinate.

Asemănător este şi rezultatul celor două crize: va exista în continuare un sistem financiar şi unii vor spune că nimic nu s-a schimbat – va exista în continuare un om şi unii vor spune că nimic nu s-a schimbat la el.

Însă – tot asemenea şi de data aceasta – sistemul nu va mai fi niciodată la fel – iar omul va fi fundamental transformat şi aşezat pe noi baze.

Eu nu am de gând să fac deloc infuzii financiare în sistemul care trece acum prin criză.

Să rămână în picioare doar ceea ce merită şi în locurile murdare şi putrezite să crească flori noi, muguri şi iarbă curată – verde crud.