marți, 3 iunie 2008

Vreau să fiu mică

Vreau să fiu mică, sa mă ducă mama de mână la şcoală şi sa beau seara lapte cald înainte de culcare. Să fie iarnă şi să ies cu tati să ne jucăm cu zapadă, să stau seara afară până târziu şi cea mai mare grijă a mea să fie că mi-am pierdut un şiret roz şi că frăţiorul nu vrea să îmi dea şi mie racheta de tenis.

Vreau să stau jos în bucătărie când face mama cozonac şi să mă gandesc la faptul că ar trebui să ies când face maiaua pentru că eu am energii speciale care o fac să nu mai dospească. Să macin nuci şi să fur câte o linguriţă cu cremă, să rad portocală şi să mă minunez de bunătăţile pe care ştiu să le facă mânile mamelor.

Să merg la ţară la bunica şi să văd dacă pisica poate să sară din şură în podul casei fără să cadă în butoiul cu apă de ploaie, să mă dau în leagănul pe care l-a făcut tata în nucul din spatele casei, să stau culcată pe pământul umed din vie şi să mă uit curioasă cum fug norii pe tavanul de aer, să o aud pe bunica strigându-ne la masă şi să fug, să fug departe cu pletele însorite.

Să mă joc de-a submarinul Căpitanului Nemo, să fiu cea mai mică verişoară şi să mi se spună Ina, să umblu în pantaloni scurţi ca un băieţoi şi să mă furişez la hipodrom să mă uit cum aleargă caii. Să mă visez călare pe un cal alergând, alergând peste mări şi ţări, peste tot pământul, să mă visez Regină a Teilor care le porunceşte să înflorească şi să umple cu mireasma lor tot Iaşul şi porunceşte ploii să vină şi să ne răcorească pe toţi, să răpăie pe asfaltul Copoului şi să fugă apoi sus pe Cetăţuia. Să vorbesc cu rândunelele care şi-au făcut cuib la noi în balcon să mă ducă şi pe mine până sus pe Bucium pentru că le voi spune o poveste.

Să cânt, să râd şi să dansez cu soarele, cu păsările, cu norii cu picăturile de ploaie şi să mă opresc şi la ferestrele voastre să vă şoptesc despre veşnicie şi despre pace şi voi să îmi zâmbiţi cald şi să îmi împrumutaţi o bucăţică de suflet.

Vreau să fiu mică...sau de fapt mare?


E toamnă târzie..
Baby.
Mă cheamă Maria..
Maybe.
Mare e bucuria
Să-ţi cânt dor.

Lungă e noaptea..
Nu vine somnul la gene..
Ene.
În palme simt bătaia inimii tale.

Tu taci şi ascultă
Dacă ai insomnie
Baby
Bea un ceai cu lămâie
Verde cu iasomie
Şi eu lângă tine
Întinsă uşor pe masă
Baby, baby, baby, viaţa-i frumoasă.
Baby viaţa-ï frumoasă...
(Alexandrina Hristov - Cântec de leagăn pentru fetiţa ei)

3 comentarii:

ioana spunea...

Pai esti mica draga :) Si eu sunt mica, si refuz cu incapatanare sa fiu un mare. Desi uneori....e bine sa fii mare. Poate reusim sa fim niste mici oameni mari....

Alterego spunea...

:) Poate, asta in cazul in care nu ne obliga ei - oamenii mari - sa fim niste mari oameni mari.

:)
Geani

Anonim spunea...

Cate lucruri luam cu noi si le tinem strans la piept, refuzand cu incapatanare sa le pierdem! Stim atat de bine de ce avem nevoie...