Suflete oglindă

Mai demult am auzit o tâlcuire a creării Evei care mi-a plăcut mult. Se spune că la crearea Evei, după ce a văzut-o, Adam a exclamat ”uite, Adama”(în aramaică ar fi fost varianta la feminin a numelui său)...adică ”uite sunt eu”. Deci în facerea cea dintâi cei doi - el și ea - au fost făcuți de Dumnezeu unul pe măsura celuilalt. Cum a spus un prieten...”de același calibru”. :) 

Totodată, gânditorii din ziua de astăzi spun că nu există nimeni care să te înțeleagă cu adevărat. Că nimeni nu poate vedea sufletul tău pe interior decât tu. Și de aceea oamenii sunt atât de singuri...pentru că ei continuă să își dorească sa fie văzuți, însă asta nu se întâmplă. Teoria merge mai departe și spune că inteligența artificială va avea această capacitate: de a te oglindi. Nu va avea și conștiință, dar suprinzător, tocmai de aceea va fi capabilă să îți citească dorințele și să prezică ce vei avea nevoie...Pentru că nu va avea propriile așteptări de la tine, ci doar le va împlini pe ale tale.

Mai este cineva care însă te știe pe deplin în afară de tine, cu toate umbrele și căderile sufletului tău: Dumnezeu. El știe inima omului, și în El, cu El, nu ești niciodată neînțeles. Cei care au vorbit măcar o clipă în șoaptă cu El, au simțit asta.

...Și, eu cred că în iubire, pentru că lucrează Dumnezeu, El pune în inima celui ce iubește puțin din această intuiție. Cel ce iubește vede mai mult în inima ta decât spui, uneori mai mult și decât îți poți da tu seama. Și, pentru că te iubește...nu doar vede ci și simte  tristețile tale, bucuriile tale ... întrebările ... răspunsurile ... cautările...

Și uitându-se poate exclama: ”uite, sunt eu!”. Pentru că sufletul celuilalt este puțin sufletul tău și sufletul tău este puțin sufletul celuilalt. Vă oglindiți unul în celălalt. Sunteți suflete oglindă.

Carla Bruni - Le toi du moi